Necula Marius-Gerard

DECLAŢIE  POLITICĂ 28 iunie 2010

KLINGONIENII  DE  LA  “CURTE”  AU  BLOCAT  REFORMA

               România trăieşte prin deciziile Curţii Constituţionale. Nu mai contează ce spun partidele politice, ce hotărăşte Guvernul, bine-rău, ce părere are preşedintele României, ce votează parlamentarii, indiferent de culorile războiului cu care sunt vopsiţi. În esenţă, nu mai contează votul exprimat în alegeri. Totul trece prin stomacul, de fier forjat, al judecătorilor de la Curtea Constituţională.

                Suntem în plin Star Treak. Degeaba încearcă Picardul de la guvernarea Entreprisei să salveze o civilizaţie cvasiavansată, semidemnă şi plină de acarieni (o specie dezvoltată în sistemul de aşternuturi ale administraţiei publice) cu măsuri tranşante (de la o civilizaţie deosebit de avansată aflată într-o nebuloasă FMI 2010), că adversarii îşi fac simţită energia negativă, transmisă adesea sub forma unor flăcări violete.

                Primii care incită sunt romulanii, aflaţi în opziţia lui Picard şi care au toată atenţia şi simţurile dezvoltate spre afaceri. „Ar vinde-o şi pe mă-sa”, cum ar scrie notele din Jurnalul de bord înregistrat la şedinţele Guvernului condus de Picard, dacă aceasta ar avea vreo valoare energetică. (mă-sa, bineânţeles). Romulanii sunt nervoşi tocmai pentru că au avut puterea asupra populaţiei şi au stat cu „disruptoarele”, un fel de tunuri mai avansate tehnologic, pe civilizaţia respectivă până când s-au îmbogăţit toate rudele şi în special „mătuşile”, tot un fel de umanoizi, dar extrem de fiabili fianciar. Dintre acestea, în istorie se pomeneşte în special de „mătuşa Tamara”, care ajungând extrem de avută a mai dat şi la nepoţi, unii dintre ei ajungând chiar să se mute pe o planetă extrem de bine cotată numită Zambaccian. De altfel „mătuşa Tamara” a şi fost răsplătită cu nişte diplome numite „trofeul calităţii”. Aceste hârtii au devenit atât de valoroase încât nepotul mai plăteşte şi astăzi.

                Romulanii se aliază, din când în când, cu klingonienii. Aceştia sunt extrem de rari. Până acum au fost văzuţi doar nouă. Ei sunt de fapt judecătorii Universului. Orice ar face Picard şi ai lui şi s-ar opune romulanii, dacă apucă klingonienii de ştire, apoi ei hotărăsc. Klingonienii se împart în două, buni şi răi. Cei buni sunt de partea lui Picard, cei răi sunt de partea lor şi celor asemeni lor, altfel nu se explică cum toate deciziile sunt luate împotriva celorlalţi, numai „ai lor” scapă întotdeauna. Klingonienii se dovedesc astfel o pacoste foarte mare pentru întrega civilizaţie. Pentru necivilizaţi nici nu mai contează.

                Cam aşa ar arăta în transpunere ştiinţifico-fantastică confruntarea politică de azi în care cei care decid sunt klingonienii, pardon, judecătorii Curţii Constituţionale. Am fost şi sunt împotriva scăderii pensiilor şi salariilor de până în 1.500 lei, făcând declaraţii în spaţiu public în această privinţă, dar ultima decizie a celor 5 judecători ai Curţii Constituţionale ce au votat împotriva legilor asumate de Guvern, va afecta toată populaţia, fără posibilitatea revenirii la finele lunii decembrie asupra deciziei. Dacă asupra reducerii pensiilor cu 15% legea, dar şi poziţiile politice ale principalilor susţinători, indicau finele anului ca termen de aplicare, decizia stupidă de neconstituţionalitate va afecta toată populaţia, prin creşterea TVA-ului, pe o perioadă nedeterminată.

                Mai rău este faptul că vor fi afectate şi persoanele juridice, principalii contributori la bugetele de stat şi locale, inclusiv exportul, una din pârghiile prin care România se străduia să iasă din criză. O prăbuşire a leului în favoarea monedei europene şi a dolarului american nu face altceva decât să compromită reluarea ciclului de export. Dacă adăugăm creşterea preţului de producţie cu cota parte rezultată din majorarea TVA-ului pentru materiile prime şi/sau utilităţi avem un tablou pictat în culori sumbre de către „klingonienii” de la Curtea Constituţională. În rest doar „spaţiul este ultima frontieră”. Pentru orice fel de decizie inconştientă.

 Senator

NECULA Marius-Gerard.

DECLAŢIE  POLITICĂ 14 iunie 2010

DE  CE  ÎMPOTRIVA  MOŢIUNII !

                Moţiune de cenzură PSD-PC, îndreptată împotriva Guvernului Boc este ca labirintul Minotaurului. A implicat multă muncă de creaţie şi inventivitate în găsirea unor măsuri economice care să fie de stânga,  să nu se suprapună cu măsurile PC şi să fie altele decât cele ale Guvernului Boc.

DECLARATIE POLITICA 31 mai 2010

DACĂ  TE-AI  ÎMBOLNĂVIT, SĂ  FII SĂNĂTOS !

                Domnule Preşedinte, stimaţi colegi, situaţia de criză prin care trece România este varianta soft a unei perioade postbelice, mai puţin suferinţa pricinuită de pierderea celor dragi şi distrugerile materiale ireparabile. În rest putem discuta de multe similitudini, pornind de la încrâncenarea politică descătuşată, pentru cauze ce merită cel mult o tichie de mărgăritare, continuând cu obedienţa politică partizană, după modelul care, optim, ar trebui să aibă un posterior atât de jos încât să şteargă urmele cu el, la comanda de partid.

Este evident că după trei luni de subfinanţare programată, în care au fost plătite de Casa Naţională de Sănătate doar salariile şi impozitele, fără nici un fel de resursă pentru medicamente, materiale sanitare, utilităţi etc, situaţia spitalelor din România necesită o decizie, pe cât de rapidă, pe atât de curajoasă. Rapidă pentru că situaţia ambiguă financiară şi decizională are repercusiuni asupra actului medical, transformat într-o apatie cronică bolnăvicioasă, cu riduri şi greţuri mult prea multe.  În al doilea rând, în acest moment sunt irosite toate eforturile de aşezare a sistemului managementului sanitar pe principii de competitivitate, toate spitalele intrând în oala de noapte comună a datoriilor, penalităţilor şi a deficitelor financiare.

Este în pericol nu doar actul medical şi starea de sănătate a populaţiei, ci şi viitorul actului de descentralizare. Din două una, vorba lui nenea Iancu, ori se restructurează tot, primesc, dar să nu se schimbe nimic, ori rămâne cum am stabilit, primesc, dar să reformăm tot sistemul. Pericolul schimbării doar a paturilor nu poate reprezenta o reformă de succes decât pentru activităţi care , deocamdată, nu sunt legiferate.

Varianta de ştergere a datoriilor, îmmuind genunchii deficitului bugetar, este una cu termenul de valabilitate expirat, fenomenul pervers al cheltuielilor neacoperite şi a sistemului ineficient, rămânând ca o spuzeală permanetă pe gura mereu flămândă a bugetului din sănătate. Condiţia impusă de instituţiile adminitrsaţiilor locale de preluare a spitalelor fără datorii seamănă cu skandenbergul făcut cu clanţa de la uşă, eliminând nu cauza, ci doar efectul.

Rămân doar trei variante ce necesită ambalarea motorului şi aşa destul de mult solicitat al voinţei politice. Coplata, reducerea numărului de paturi şi reducerea numărului de spitale, reprezintă decizia primordială care poate duce la echilibrarea actului medical. Dacă la aceste decizii chirurgicale putem adăuga şi schimbarea principiilor ce guvernează azi actul medical, a se vedea stimularea tratamentului ambulator şi separarea zonei private de cea de stat, ar mai exista  şansa ieşirii din terapie intensivă şi trecerea în zona de covalescenţă.

Nu cred în pericolul depopulării de cadre medicale a sistemului sanitar. Mult încercata şcoală românească de medicină nu şi-a epuizat resursele naturale de regenerare şi furnizare de specialişti, chiar dacă la ultimul târg de joburi în domeniu medical era o cerere de 3.000 de posturi in exteriorul tarii.

 Senator Necula Marius-Gerard

DECLARATIE POLITICA 25.05.2010

MINCIUNA  MASSMEDIATICĂ 

               Se vorbeşte de la campania lui J.F.Kenedy de impactul puternic pe care îl are mass-media în alegerea unui politician aflat într-o competiţie electorală. La fel ca şi influenţarea prin sondaje, influenţarea prin mass-media este o poveste americană de succes.

                Ca mai toate poveştile de succes preluate de peste ocean, sau în general, din zona ţarilor civilizate, prelucrarea lor în regim românesc naşte copii de cele mai multe ori nereuşite, sau care au nevoie de serioase prelucrări pentru a se adapta.

                Nu întâmplător, România este ţara cu cele mai multe televiziuni. Majoritatea sunt la limita supravieţuirii, din punct de vedere financiar, dar şi redacţional. Dar pe cine interesează acest aspect, atât timp cât televizuinele (greşeala este intenţionată) pt fi folosite cu succes ca o bâtă de baseball pe spinarea oponenţilor politici sau economici.

                Un exemplu l-a constituit ultima campanie prezidenţială în care preşedintele Traian Băsescu a fost linşat media de principalele televiziuni de ştiri. Chiar dacă preşedintele a câştigat competiţia electorală, trusturile media implicate şi-au demonstrat pe deplin importanţa şi nimeni nu le mai poate ignora.

                Pe lângă acest tip de abordare, de atitudine, care poate avea la bază raţiuni financiare sau politice, uneori chiar ideologice, apare şi mica carotă. (cacofonia este intenţionată) a piticilor şi, de cele mai multe ori, jalnicilor moderatori . Evit generalizarea pentru că sunt şi moderatori pentru care profesia de jurnalist chiar are valoare. De altfel aceştia sunt cunoscuţi şi apreciaţi prin politicieni pentru talent şi spirit deontologic, chiar dacă poziţiile exprimate nu sunt favorabile.

                 Sunt de respectat şi moderatorii care îşi asumă atitudini tranşante, chiar părtinitoare, fără echivoc. Telespectatorul are astfel posibilitatea de a-şi asuma rămânerea sau părăsirea canalului, printr-o simplă apăsare de buton. Este exact ca la restaurant, primeşti felul de mâncare comandat şi care are şi fotografia în meniu.

                Cea mai periculoasă specie o reprezintă „echidistanţii”, „deontologii”,”corecţii”, a căror singură „profesie de credinţă este adevărul”. Aceşti pervertitori ai adevărului au de cele mai multe ori stagii vechi în presă. Au trecut pe la mai mulţi vectori media, lingând mâinele mai multor stăpâni, fără ca la nivel de conştiinţă să facă vreo toxiinfecţie. Singura profesie de credinţă a acestor semimoguli o reprezintă interesul imediat şi dicteul automat al sfântului zeu al banului.

                Tot ceea ce întâmplă în jur are prezumţia de vinovăţie, mai puţin afacerile în care sunt băgaţi ei şi grupurile prietenilor. Aceste amibe, protozoare jurnalistice, marchează şi repezintă tot ceea ce trebuie să dispară din presa românească. Aceşti saltimbanci ai cuvintelor vorbite peltic la ceas târziu de seară, reprezintă un inhibitor al dezvoltării normale a mass-mediei. Ei reprezintă exemplul prost al săriturii cu coarda elastică de pe podul bunelor practici, pentru viitorii jurnalişti, amăgiţi de expunerea televizată zilnică.

DECLARATIE POLITICA   17.05.2010

CRIZA  NU  ARE  CULOARE  POLITICĂ

 România străbate cea mai dură criză economică din istoria modernă. Măsurile de austeritate luate de guvernul Boc afectează o mare parte a populaţiei,  iscând nemulţumiri cvasiunanime. Dacă este de înţeles nemulţumirea pensionarilor, a celor angajaţi în sectorul bugetar, a celor afectaţi direct de reducerea cheltuielilor bugetare, este mai putin de înţeles cerbicia şi caracterul instigator la dezordine publică a declaraţiilor politice.

                Cu siguranţă este un moment propice pentru adversarii politici de a aplica lovituri directe celor aflaţi la guvernare şi în special reprezentanţilor PDL. De înţeles poate fi şi amnezia cu care reprezentanţii PNL, autorii morali principali ai actualei situaţii economice, explică, în rimă albă, cum ar trebui să ia actulul guvern modelul bugetului din 2008 şi să-l aplice fără mari modificări, cu pretenţia absurdă că lucrurile ar putea funcţiona.

                Mai anul trecut auzeam de la specialiştii urechişti ai fostului guvern Tăriceanu, cum nu ar trebui să încheiem acordul cu Fondul Monetar Internaţional şi cum suficienţa românească ar fi de ajuns să rezolve insuficienţa internaţională. Tot specialiştii economiei „duduitoare” vin acum să ne prezinte efectele benefice ale măsurilor peltice luate în speranţa adunării, cu roaba electorală, a voturilor cetăţenilor paralizaţi de extazul pomenilor de stat.

                Dintr-o singură frază sforăitoare, fostul ministru de finanţe al guvernului Tăriceanu, într-o emisiune în care se tot ridicau mingi la fileul antiPDL-ist, a reuşit să contrazică bunulsimţ a doi analişti economici de prestigiu, susţinând inepţii pe care doar în satele neelctrificate mai poţi să le lansezi. Alzheimerul politic de care dă dovadă acest fost ministru de finanţe, altminteri un poet foarte talentat, când vine vorba de cele 4 miliarde de euro fituite, la finele anului 2008 din fondul de rezervă al guvernului, pe fanteziile bolvacioase ale primarilor PNL, mă conduc la certitudinea unei cronicizări a mistificării adevărului ca mod de viaţă.

                Avalanşa absurdă, din ultima vreme, a propunerilor PNL de facere de bine, în afara continuării înţelepciunii populare, pare un concurs de proză fantastică sau de umor absurd, fiecare în funcţie de talent. Tot din acest ciclu făceau parte şi programele miraculoase ale vaccinului de col uterin, laptopuri pentru fiecare elev, screeningul medical, miere de albine pentru fiecare elev din ciclul gimnazial şi pensii de peste 300 de milioane, lei vechi, pentru fiecare pensionar (deocamdată începem cu Geică).

                Liderii PNL, inventatorii mersului pe jos şi ai apei calde, ar trebui să manifeste, dacă nu solidaritate, măcar reţinere în declaraţii şi atitudini, dacă nu jenă pentru infantilismul cu care au guvernat ţara, măcar respect pentru cetăţenii afectaţi de criză.

                Dorinţa bolnăviciasă a liderilor PNL de a ne mesteca adevăruri stătute, cu iz de cucută, şi a le îndesa cu forţa mediatică pe gâtul populaţiei, seamănă cu acţiunea de tundere a gazonului unui stadion cu forfecuţa de unghii, când finala Ligii Campionilor se joacă mâine.

               Săriturile cu corda frazelor în care virgula este pusă, cu bună ştiinţă, între subiect şi predicat, nu numai că nu ajută, dar mai rău încurcă, aducând o perdea de vorbe destinată năclăirii până la stagnare a legăturilor neuronale ale celor care mai pot crede în buna credinţă, inexistentă, a actualei camarile PNL-iste.

Necula Marius-Gerard

Senator PDL Galaţi

DECLARATIE POLITICA 08 martie 2010

DECLARATIE POLITICA 08 februarie 2010

PENSIILE NU POT FI “ÎNGHEŢATE” ÎN 2010

Domnule Preşedinte, stimaţi colegi.

Problema pensiilor este una care suscită mult interes şi dăruire din partea oamenilor politici, în special în preajma campaniilor electorale. Chiar dacă în România este privită mai mult ca o problemă de poziţionare şi avantaj politic, pensionarii sunt o categorie socială care merită o atenţie şi un sprijin constant, indiferent de datele alegerilor.
Cu un buget auster, cum este cel al României în 2010, este greu de a susţine o creştere a pensiilor, chiar şi la nivelul inflaţiei, după ce anul trecut, Guvernul Boc şi-a ţinut promisiunea de introducere a „pensiilor sociale”, la care s-a adăugat o creştere de 5% anuală.
Rezolvarea problemei pensiilor trebuie tranşată, oricât de dureroasă politic ar fi aceasta, prin „Legea unica a pensiilor”, dar şi prin decizii care să respecte principiul solidarităţii sociale. Legea unică a pensiilor trebuie să aibă la bază, în primul rând, principiul contributivităţii şi drept scop administrtiv, simplificarea aplicării reglememtărilor în domeni, azi în număr de peste 50.
Totodată, trebuie eliminat criteriul de mărire a pensiilor, automat, procentual, până când nu este reglementată baza de la care se pleacă, pentru toate categoriile de pensionari. Chiar şi raportarea punct pensie, venit mediu, poate comporta discuţii, dacă pe termen lung nu scade puterea de cumpărare a acestei categorii sociale mult încercate.
Am un sentiment de nemulţumire atunci când se discută de pensionari numai la modul statistic, cifrele reprezentând tot atâtea moduri de convertire a adevărului. Nu trebuie uitat, stimaţi colegi, că actualii pensionari nu sunt comparabili cu cei proveniţi din economiiile dezvoltate ale ţărilor occidentale, ci sunt rezultatul a 50 de ani de comunism, plini de privaţiuni materiale şi spirituale.
Actualii pensionari sunt cei care vor solicita bugetul ţării nu într-un mod nemeritat. Aceşti pensionari sunt afectaţi, din punct de vedere fizic, mai mult decât normalul, fiind muncitori care au ieşit la pensie de la zona de Aglomerare din Sidex Galaţi, cu pensii de 15-20 milioane, lei vechi, şi nu apucă prea mulţi ani din această pensie din cauza condiţiilor groaznice de lucru.
Am lucrat şi eu în uzina de Aglomerare de la Sidex Galaţi şi absolut totul, pe o rază de 50 de metri în jurul maşinilor este complet roşu, de la praful de minereu de fier. Nu se pot compara condiţiile de mediu şi de lucru al unui muncitor occidental, cu ceea ce s-a petrecut în România.
Revenind, urgenta este trimiterea în Parlament a „Legii unice a pensiilor” şi salut decizia Guvernului Boc de a nu-şi asuma răspunderea, ci de a prefera discuţiile pentru finalizarea acestei importante legi. În al doilea rând, este urgentă schimbarea atitudinii Guvernului Boc cu privire la noţiunea de „îngheţare” a pensiilor. Solict Ministrului Muncii să facă şi să prezinte o simulare a ceea ce înseamnă indexarea pensiilor sociale şi a celor de până la 10 milioane de lei vechi, cu rata inflaţiei (3,5-4%), pentru a provoca o discuţie cu privire la sustenabilitatea unei asemenea soluţii sociale şi modul în care ar fi afectat bugetul de stat.
Cu speranţa că problemele pensionarilor vor excede politicul pentru o abordare mai realistă şi aplicată, vă asigur de întrega mea disponibilitate de implicare în rezolvarea acestei probleme.

NECULA Marius-Gerard
Senator PD-L de Galaţi